Ieri, orele 23:30: criza (probabil) de rinichi care ma chinuie de după amiaza mă face sa cedez indemnului ei, "You should gonna see a doctor" a rapsodului popular John Lee Hooker, astfel ca mă azvarl in mașina (după ce mai fac un duș, îmi schimb hainele inclusiv lenjeria de corp) si descind 10 minute mai târziu la Urgenta, camera de garda. O tanara îmi completează o fisa si mă indruma către capătul coridorului unde brusc, mă simt copil, ca stand cu bunica la coada la doamna doctor, cu un Kent in geanta - coada, miros puternic de pișat, tineri romi in șlapi povestesc despre pușcărie, o copila in fata mea plânge ca o doare si ca are febra... Stau demn (ca un bou solemn, cum spunea o prietena), pret de o ora, timp in care mai vin niște brancardieri cu un nene in pijama pe care-l fixeaza primul la rând. Rinichiul (sper!) mă fixeaza cu o durere surda care irizeaza spre burta si mă face sa respir sacadat. In afara de pacienti, nu ma întreabă nimeni nimic. Renunț, fără scandal, ies din "spital", trecând pe langa doctorii care mănâncă pizza in hol, pe langa niște domni in pijamale complet insangerate care adasta tot pe-acolo, pe langa alți 2-3 cetățeni UE care sed drogati, beti pe trotuar si fuga la Euroclinic, 50m mai încolo, spital privat, unde astept tanara asistenta (of, am început sa fiu cel mai bătrân din imprejuru-mi!) sa iasă de la toaleta si care mă indruma prieteneste către Elias. Adresa de pe net e ceva cu bdul Marasti, logic ca de fapt intrarea e prin Av. Sanatescu. E deja 1 noaptea si rinichiul (sper!) îmi transmite ca "na, sa vezi si tu un pic din ce simt femeile când intra in travaliu!" La Elias trec grăbit de prima usa pe care pe o plăcută aurie scrie "Servicii funerare" si ajung la camera de garda unde un grup de tineri (iarasi dom'le!) se uita printre perdele la ceea ce probabil cu câteva ore in urma era o fata, acum doar o mogaldeata dezarticulata expusa cumva pe un pat. Prietenul ei povestește cum s-au răsturnat cu mașina si cum nu-si inchipuia sa stea atâta la spital! După 20 de minute de stat degeaba, in afara de o negresa cu mopul, nu am văzut un "cadru medical", durerea ma lasa brusc, deci mă plictisesc sa fiu bolnav si plec acasă, unde ea mă așteaptă cu un ceai pentru fiere si rinichi si ceva No Spa.
Mie in aceasta seara mi-au venit in minte: un clown, apoi vestitul fost administrator al spitalului, Oprescu, apoi m-am gândit ca dacă era mai devreme m-as fi dus direct la biserica sa mă rog de sănătate, camera de garda e oricum inutila, iar "spitalele private" la care am sunat nici nu au asa ceva, dar "telefonul dvs. e important pentru noi". Apoi mă gândeam la dihotomia, antinomia sau ce-o mai fi între popor si populație... Căci populație e aceea care nu poate sa-şi netezeasca străzile, sa-si trateze suferinzii sau sa-si educe tinerii! E mai grav decât îmi imaginam!
- Posted using BlogPress from my iPhone
