The Simple Things

La spital?!

2011-07-07T02:36:00.001+03:00

Ieri, orele 23:30: criza (probabil) de rinichi care ma chinuie de după amiaza mă face sa cedez indemnului ei, "You should gonna see a doctor" a rapsodului popular John Lee Hooker, astfel ca mă azvarl in mașina (după ce mai fac un duș, îmi schimb hainele inclusiv lenjeria de corp) si descind 10 minute mai târziu la Urgenta, camera de garda. O tanara îmi completează o fisa si mă indruma către capătul coridorului unde brusc, mă simt copil, ca stand cu bunica la coada la doamna doctor, cu un Kent in geanta - coada, miros puternic de pișat, tineri romi in șlapi povestesc despre pușcărie, o copila in fata mea plânge ca o doare si ca are febra... Stau demn (ca un bou solemn, cum spunea o prietena), pret de o ora, timp in care mai vin niște brancardieri cu un nene in pijama pe care-l fixeaza primul la rând. Rinichiul (sper!) mă fixeaza cu o durere surda care irizeaza spre burta si mă face sa respir sacadat. In afara de pacienti, nu ma întreabă nimeni nimic. Renunț, fără scandal, ies din "spital", trecând pe langa doctorii care mănâncă pizza in hol, pe langa niște domni in pijamale complet insangerate care adasta tot pe-acolo, pe langa alți 2-3 cetățeni UE care sed drogati, beti pe trotuar si fuga la Euroclinic, 50m mai încolo, spital privat, unde astept tanara asistenta (of, am început sa fiu cel mai bătrân din imprejuru-mi!) sa iasă de la toaleta si care mă indruma prieteneste către Elias. Adresa de pe net e ceva cu bdul Marasti, logic ca de fapt intrarea e prin Av. Sanatescu. E deja 1 noaptea si rinichiul (sper!) îmi transmite ca "na, sa vezi si tu un pic din ce simt femeile când intra in travaliu!" La Elias trec grăbit de prima usa pe care pe o plăcută aurie scrie "Servicii funerare" si ajung la camera de garda unde un grup de tineri (iarasi dom'le!) se uita printre perdele la ceea ce probabil cu câteva ore in urma era o fata, acum doar o mogaldeata dezarticulata expusa cumva pe un pat. Prietenul ei povestește cum s-au răsturnat cu mașina si cum nu-si inchipuia sa stea atâta la spital! După 20 de minute de stat degeaba, in afara de o negresa cu mopul, nu am văzut un "cadru medical", durerea ma lasa brusc, deci mă plictisesc sa fiu bolnav si plec acasă, unde ea mă așteaptă cu un ceai pentru fiere si rinichi si ceva No Spa.
Mie in aceasta seara mi-au venit in minte: un clown, apoi vestitul fost administrator al spitalului, Oprescu, apoi m-am gândit ca dacă era mai devreme m-as fi dus direct la biserica sa mă rog de sănătate, camera de garda e oricum inutila, iar "spitalele private" la care am sunat nici nu au asa ceva, dar "telefonul dvs. e important pentru noi". Apoi mă gândeam la dihotomia, antinomia sau ce-o mai fi între popor si populație... Căci populație e aceea care nu poate sa-şi netezeasca străzile, sa-si trateze suferinzii sau sa-si educe tinerii! E mai grav decât îmi imaginam!

- Posted using BlogPress from my iPhone

Lucrurile simple, cum spuneam...

2011-04-23T21:23:00.001+03:00

Sa zicem ca e sâmbăta dimineața, chiar in ajunul Invierii, ai rămas in târg (mă refer desigur la capitală) si te intrebi ce sa faci: pai uite, noi am răspuns invitatiei Ciclissimo de a face o plimbare pe Bromptoane, alături de alți posesori fideli mărcii, sau de aspiranți la acest statut. (By the way, she never leaves home the day before Easter).

Am parcurs de voie traseul Aviatorilor, Piata Victoriei, Kiseleff, Herăstrău şi ne-am reunit, unde altundeva, la sediul Ciclissimo. Am făcut poze, am vazut cum e sa nu fie mașini pe străzi (thanks God!), apoi am vorbit despre pasiunea comuna: ce accesorii noi scoate Brompton anul acesta, cum îi ungi lantul, cum îi schimbi o pedală, treburi tihnite si normale, fără legătură cu numele proprii pe care le citim în ziare (eu, în fiecare seară, mereu spunandu-mi că trebuie sa mă las...).

Ne-am răcorit cu ceai fierbinte de la Bernschutz, neîndulcit, ca sa aibă efect! Am depășit de vreo patru ori jumătatea de oră pe care ne-o alocaserăm inițial, doar pentru a ne îndrepta către Rue de Pain, un loc unde întotdeauna îmi spun că da, România are o șansă, oamenii ei sunt normali (poate pentru ca sunt mulți expați acolo), am sorbit doua supe de roșii, am refuzat (e totusi postul Pastelui) politicos felia de cozonac aburind oferită din partea casei (ea a gustat spunandu-mi "păcat e foarte bun, aproape ca cel de casă"), si ne-am întors sa ne recuperam mașina, imbarcandu-ne lejer in portbagaj cele doua Bromptoane...

- Posted using BlogPress from my iPhone

De ce The Simple Things

2011-03-29T12:28:00.001+03:00

Povestea asta cu The Simple Things a venit cam asa: de demult nu-mi dădea pace gândul asta, de a scrie ceva gânduri, dar sub ce nume sa le strâng, ce titlu reprezintă chintesenta acestora?! Si apoi era si cântecul lui Joe Cocker cu ... all the simple things that matter in life... Pai asta era, o plimbare cu bicicleta favorita, o... Scuze, Elena îmi face un semn delicat cu cotul, sa citesc un paragraf interesant din ultima carte a Isabellei Allende, o scriitoare draga noua încă din prima noastra tinerete, iar Stefan, in dreapta, cu iPhone-ul intr-o mana si iPad-ul in cealaltă îmi arată ultimul nivel din Cut The Rope la care a ajuns; e soare, iar avionul zboară linistit de la Milano spre Bucuresti. I'm surrounded by the simple things... ce mă inspira sa enumar si altele, care ne dau putere sa continuam: sâmbăta dimineața, primavara sau toamna târziu, un ceai la Bernschutz, mica ceainarie din Centrul Istoric cu un aer atat de aparte, Corina cu "ce ceai sa-ți dau, Ionut?!", eu, "surprinde-mă, Corina!", Elena prefera un Tukish Yoghurt cold tea, o fereastra mare prin care sa privesc mult cer sau, si mai bine, sa adorm in hamac, sub copaci. Deci, indiferent de câtă școala facem, indiferent de cat de complicata îți este viața sau in ce job ajungi, lucrurile mici, care îți dau confort si liniște, care te incarca cu energie, sunt cele care contează!

- Posted using BlogPress from my iPhone

Si au venit primele Bruomptoane pe 2011...

2011-03-10T23:46:00.000+02:00

Scriu si pronunt Bruomptoane, asa cum pronunt Meriuot, cu accent pe o, in loc de Meariat, ca sa simt ca adaug ceva valoare locala lu' hotelu' asta valoros de americani... Deci, B-urile sunt bicicletutele acelea dragute pe care le aducem noi de la baietii engleji. Care baieti engleji, cu fiecare an le mai adauga o saiba, schimba o piulita, "in search for perfection", cum zice Andrew Ritchie, englezul (cu sange bavarez in vine) inventator si owner al marcii. Anul acesta, pe langa adaugarea a trei culori noi la gama deja generoasa, au umblat la packaging, adica la cutiile in care se expediaza - drept urmare le-am pozat si eu si, daca nu noi, altcineva le va expune cu siguranta pe perete! Oamenii au gasit de cuviinta sa puna pe cutie o scurta istorie a marcii, logo-ul bicolor, enuntul "Manufactured by Brompton Bicycle Ltd" urmat de adresa fabricii din UK, adica acel ceva care mai poate fi intalnit doar pe foarte putine din produsele pe care le "papam" noi (si ei) every day. Oamenii sunt mandri sa adauge logo-ul premiului oferit de MS Regina (o fata de la ei, pentru republicani).

Daca anul trecut am avut si eu si ea cate un Brompton M3L-X (deci fara portbagaj, dar cu elemente din Titan), anul acesta ne vom da fiecare cu cate un M2L (fara X, facem si noi downgrading), cu anvelope Schwalbe Kojak Performance Line Raceguard, de pe care vom scoate aparatorile de noroi (sper sa o conving si pe ea) pentru a ne apropia de acea forma pura a Bromptonului, schematizata in logo si fetisizata de fanii marcii. Da stiu, se vede corect in poze, a mea e galllllbenaaa ca bicicleta lu' Marin Moraru din "Operatiunea Monstrul", a ei e hot pink, like the pink panther! Probabil ca ii voi pune saua Brooks B17 pastrata de la bicla de anul trecut dar nu pentru ca saua standard nu ar fi excelenta, comoda si usoara...

Acestea fiind zise, let's spin the wheel, so to speak!

- Posted using BlogPress from my iPhone

Noi le spunem aranjamente...

2010-10-31T23:20:00.000+02:00

Ca sa evităm orice double entendre, mă refer la aranjamentele pentru decorațiuni interioare pe care vara noastră de la Târgoviste le creaza in fiecare an, de Sarbatori. Materia prima - "răgălii de pe gârlă", vase si ulcele vechi sau noi, o jantă de automobil, un saxofon sau un joben vechi, flori uscate, toate vopsite si "potrivite" cu multă trudă de Andreea, care deja a început "producția" și a preluat primele comenzi. Cunoscătorii, ca și clienții statornici, știu ca se lucrează cu "casa închisă" deci, se pun pe listă din timp. Eu de fiecare dată mă uit fascinat cum poate sa vadă în piese aparent banale, viitorul obiect artistic. Pe câteva dintre ele le-am fotografiat si le puteți admira mai jos.
Sent from my iPhone

Sa-i zicem... "De la Sibiu"

2010-10-31T23:09:00.002+02:00

Tânara ospatarita de la Continental Forum din Sibiu (deh, hotel cu pretenții!) era sincer nedumerita când i-am mulțumit pentru micul dejun. Cu câteva minute mai înainte prefera sa fredoneze din playlist-ul (neadecvat cu ora matinala) care mă agresa auditiv in loc sa ma ajute sa nu îmi prind mâinile intr-un prăjitor de pâine savant (hm!). Fapt ce mi-a prilejuit următoarea reflectie: cine oare stabilește din Germania si pana in Spania postul de radio care se asculta in holul unui hotel de patru stele, sau intr-un restaurant?! Ca acolo aud cu totul si totul altceva. Oare nu a auzit nimeni pe la noi de jazz, muzica simfonica sau măcar de chill out?! Eu nu aud decât Kissfm, zuzu nu știu care si alte lalaieli la fel de elaborate ca noi, nu?!

- Posted using BlogPress from my iPhone

Scurta poveste despre Dragos Bucurenci

2010-04-19T01:13:00.006+03:00

Salut prezenta in clubul posesorilor de Brompton a lui Dragos Bucurenci; nu trebuie sa mai spun cine este domnul, e un brand in sine. Nu l-am cunoscut personal pana Sambata cand ne-am intalnit la BikeWalk, el pe noua lui bicicleta Brompton, noi pe Bromptonurile noastre. Ne-a spus cat de incantat este de noul lui "supergadget" si ca a scris despre acesta si pe blogul sau. Dupa o verificare sumara, pe ghidonul bicicletei (thank you iPhone, thank you Mr. Jobs) a blogului sau, i-am atras atentia ca link-ul catre site-ul nostru, www.brompton.ro, este tastat gresit; a spus ca e o scapare si ca va remedia. Era Sambata pe la 6 seara. Am verificat intamplator pe la miezul noptii. Linkul fusese corectat. Bravo Dragos!

Si noi am fost la BikeWalk!

2010-04-19T00:44:00.006+03:00

Ariel Constantinof, organizatorul Bikewalk

In multime, asteptand startul...

Elena, discutand cu unul din organizatori
Domnul Dinu Lazar (the famous art photographer) ii arata Elenei cum se prezinta Bromptonul dansului dupa 12000km in cei trei ani de cand il foloseste; pretty well, I would say...

Brompton si Electra la Baneasa Shopping Center

2010-04-19T00:23:00.009+03:00

Sambata la mallul din Baneasa am expus bicicletele Brompton si Electra; din punctul meu de vedere e important ca bicicletele au ocupat mallul... Nu in fecare zi te poti da cu bicla in mall...

Pashley Guv'nor, my love

2010-04-07T22:21:00.005+03:00

Desi aducem bicicletele britanice Pashley de mai bine de un an in Romania(www.pashley.ro), nu am incercat niciodata una. Stiam evident de modelul iconic Guv'nor, am vazut-o in poze, in realitate, la fabrica din incantatorul orasel Stratford upon Avon; sunt impertinent daca precizez ca acolo s-a nascut marele Will?! Sunt impertinent daca precizez ca ma refer la William Shakespeare?!
Revenind, nu am incercat niciodata un Guv'nor pana saptamana trecuta cand, bucurandu-ne de o minunata dimineata insorita, am facut o plimbare in Centrul Istoric si am cerut permisiunea unui proaspat proprietar de Guv'nor sa dau o tura cu ea. Este... outstanding, se manevreaza un pic ciudat, este ca si cum te-ai da cu un Aston Martin prin parcarea de la Mall - sportivitate abia domolita, iti arata ca poate fi rapida, pozitia este spartana (nu se compara cu ultraconfortabilele cruisere de la Electra). Categoric, I'll have one! Sper ca satisfactia mea razbate cumva din pozele pe care le atasez!

Cum am vazut eu prima intalnire a Romanian Brompton Fan Club

2009-11-06T00:39:00.009+02:00

Intr-o lume nebuna, nebuna (eu ma uit mult pe canalele de stiri) normalitatea si bunul simt vin in doze mici. Am avut parte de o portie de normalitate Duminica, 1 Noiembrie 2009, la prima intalnire a posesorilor de biciclete Brompton. Crezul meu este "Oameni frumosi pe biciclete frumoase" - ei bine, asta am vazut Duminica! Oameni zambitori, politicosi, ne-am intalnit in curte, la Muzeul Taranului Roman (hm, fostul Muzeu al PCR) si am parcurs agale traseul Kisseleff, Arcul de Triumf, o parte din Parcul Herastrau si apoi, retur pe Aviatorilor inapoi pe terasa MTR, unde cei de la Veloteca au organizat un concurs de pliat si depliat bicicleta Brompton; s-a servit grog, s-au facut poze... S-au facut planuri pentru alte iesiri, poate o tura la munte.
Pe langa Bromptonul obligatoriu din dotare, unii sedeam pe cate o sa Brooks, o completare naturala a bicicletei.
Ma gandesc ca nu ar fi imposibil sa organizam si un Tweed Ride, ca la Londra. Premisele sunt create!

Brompton founder honoured by HRH the Duke of Edinburgh

2009-11-05T22:21:00.004+02:00

Intr-o logica normala, dupa ce in anul 1995, Andrew Ritchie obtinea Queen's Award for Export Achievement pentru inventia sa, bicicleta pliabila Brompton fabricata in Marea Britanie, iata ca anul acesta Printul Philip, ("sotul" Reginei Marii Britanii - deh, alte lumi, alte obiceiuri) a decernat Premiul pentru Design aceluiasi inventator. Aceasta bicicleta portabila, dar care se conduce ca una normala, este disponibila si in Romania prin magazinele de pe www.biciclete.com.ro.

BWC 2009 sau o zi la Blenheim Palace

2009-10-18T20:22:00.031+03:00

BWC, Brompton World Championship pentru neinitiati, a avut loc anul acesta pe 4 Octombrie la Blenheim Palace, la cateva zeci de kilometri de Londra. Este vorba despre o competitie anuala aflata la a treia editie (initiata de entuziastii Brompton din Barcelona) si preluata de fabrica britanica, incepand cu anul trecut. Sloganul sub care se desfasoara este "jacket & tie, no lycra", deci participantii trebuie sa poarte cravata si sacou (chiar daca le asorteaza cu bermude), fara colanti, pentru a sublinia caracterul preponderent urban al bicicletei pliabile Brompton.
Mi-ar placea sa organizam si in Romania un eveniment similar, asa cum mi-ar placea ca romanii sa se comporte cu aceeasi naturalete, imaginatie, simplitate si bun gust pe care le veti vedea in imaginile urmatoare.
In primele poze vedeti cat de banal au rezolvat englezii accesul cu bicicletele pe scarile catre peron (un simplu jgheab metalic). In alte poze vedeti imagini de la strangerea concurentilor din toata lumea in fata fabricii Brompton.
Puteti observa in pozele si filmuletele urmatoare ca la ei, o zi la iarba verde inseamna sa te plimbi cu diferite tipuri de bicle, foarte moderne sau de aproape o suta de ani, sa urmaresti un concurs de biciclete, sa asculti un band care canta jazz sau blues, sa iti asortezi imbracamintea trasnita cu culoarea bicicletei (este impresionant cat de bine au facut acest lucru!).
Chiar nu vreau sa compar cu Romania, poate ca sunt eu mai necioplit si ma impresioneaza aceste lucruri, dar i-am analizat cu curiozitate si am disecat comportamentul lor incercand sa inteleg de ce la noi e altfel?!
In alte poze il puteti observa pe Andrew Ritchie, inventatorul bicicletei pliabile Brompton si proprietarul fabricii din Londra (un business de vreo 20 milioane de lire sterline pe an), unde se fabrica aceasta; este domnul cu pulover portocaliu, care lucreaza la planseta, concentrat pe probleme de Quality Control, in aceeasi sala cu ceilalti proiectanti. Mie mi se pare total atipic! Repet, nu vreau sa compar cu nimeni si nimic din Romania.
In utlimele poze vedeti imagini din fabrica din Stratford upon Avon, unde se fabrica bicicletele Pashley.
In alte fotografii puteti vedea celebrul Brompton din aur (ma rog, acoperit cu Cupru, peste care s-a aplicat aur), cu care isi face reclama o companie de insurance focusata pe biciclisti (un excelent business potential si aici, as spune) si un Brompton scara 1:6 realizat de dealerul japonez de Brompton.
Pozele si filmele disponibile aici: http://picasaweb.google.ro/ionut.sauca/Londra2009#

Cum mi-am petrecut ziua de 10 mai 2008

2008-05-11T13:54:00.000+03:00

Pe 8 mai, ziua in care se sarbatorea crearea P.C.R., am implinit 35 de ani; mi-am serbat ziua sambata, 10 mai, o alta zi cu semnificatie, Ziua Regelui si fosta sarbatoare nationala a Romaniei. Cu placere spun ca au fost alaturi de noi, la aceasta aniversare, 25 de prieteni la restaurantul Quadri, din Calea Floreasca nr. 45. Invitatul meu de onoare a fost domnul A.G. Weinberger (http://www.agweinberger.com/) care, impreuna cu trupa lui, a oferit un concert profesionist din toate punctele de vedere; inca o data se vede ca A.G. e un om care face bine ce face, are "valoare intrinseca", e un entertainer complet, el nu doar canta, ci si interactioneaza cu auditoriul intr-un mod inteligent!

Exista o bucurie pe care o simti de fiecare data cand asculti un concert live, nu se compara cu muzica inregistrata; exista o legatura care se creaza cu artistul de pe scena, iar faptul ca lucrurile sunt reale, se intampla in fata ta, chiar atunci, este fantastic - mai ales ca in cursul pranzului am vazut cum si-au reglat toate device-urile ca sa sune bine; doua ore si jumatate au facut probe de sunet pentru un concert cu un auditoriu de 25 de persoane - mi se pare o doavda suprema de profesionalism, dar si de respect!

Tot pe 10 mai, dar dis de dimineata la orele 11, am fost la Muzeul Taranului Roman la

vernisajul expoziţiei „Colecţia Regală de artă tradiţională – Regina Elena” ( http://www.muzeultaranuluiroman.ro/index.php?page=acasa&link=53 page=acasa&link=53), care s-a bucurat de prezenta Familiei Regale a Romaniei.